Mănăstirea Săraca este cea mai veche din eparhie, fapt pentru care macheta bisericii a fost inclusă în stema Arhiepiscopiei Timişoarei.

Originea mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII–XIV. Alţi cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susţin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI–XVII. Din analiza documentelor istorice, reiese că între anii 1270–1271 mănăstirea desfăşura o bogată activitate, posedând o moară pe lângă micul vulcan stins Şumigu.

Otomanii îi dau foc pe la mijlocul secolului al XVI-lea şi ară locul pe care fusese clădită mănăstirea. A fost reclădită din piatră şi cărămidă de egumenul Maca­rie de la Tismana, reînnoită şi pictată de românul George al lui Lazăr şi fiii săi în anul 1730.

La începutul secolului al XVIII-lea mănăstirea adăpostea o şcoală unde se învăţa pictura de icoane, dascăli fiind călugării veniţi de la Tismana, din Muntenia. Frescele pictate atunci îşi păstrează până azi remarcabila lor expresivitate artistică, fiind considerate cele mai valoroase de acest fel păstrate în Banatul timişean.

Aşezământul a fost complet restaurat şi aşezat în bună stare de funcţionare. În anul 1996 i s-a adăugat o clădire nouă pentru chilii. În anii din urmă s-au reconstruit din temelii stăreţia şi paraclisul de iarnă cu hramul „Bunavestire“.

Hram: „Schimbarea la Faţă“ – 6 august şi „Bunavestire“ – 25 martie
Adresa: sat Şemlacu Mic, comuna Şemlacu Mare, judeţul Timiş
Acces: Rutier: DN 59 Timişoara, spre Sud – Voiteg (30 km), ramificaţie la dreapta, spre Gătaia (19,5 km) – ramificaţie la dreapta, DL spre Butin – Şemlacu Mic (21 km)

Surse informații și foto: http://mitropolia-banatului.ro/; http://turismtimis.ro/